Ultima zi de liceu...

  Mi-as fi dorit ca aceasta zi sa nu fi venit si sa nu fi scris niciodata despre ea... As fi vrut ca totul sa continue in ritmul acesta. Dar iata ca a venit si imi este greu sa admit asta. Prefer sa stiu ca sunt inca eleva si ca zilele vor fi pline in continuare de intamplari frumoase si nebunii...
  Imi va fi dor de urlete, de bataile cu ghiozdane, de sfaturile din inima oferite de catre profi, de colega din spate care ma tragea intr-una de par la ore si apoi ma pupa, de jocurile de carti pe sub banca, de jocul "Lapte gros" in care ne buluceam unul peste altul ca niste copii nebunatici, de profii care ne acceptau toate nebuniile si ne iertau atunci cand eram nepregatiti, de colegul din spate care ne ciupea atunci cand eram atente la ore si saream in sus precum mingile, de multe, foarte multe intamplari hazlii si frumoase. Ar insemna sa scriu extrem de mult pentru a insirui toate peripetiile.
  Dar nu o sa ma lamentez foarte tare. Este numai finalul unei etape a vietii mele. O etapa in care am crescut, am plans, m-am bucurat si m-am maturizat intr-o familie foarte frumoasa si de care imi voi aminti mereu. Va urma o alta etapa. Cred ca nu va mai fi la fel de plina de nazbatii nevinovate, dar o sa incerc sa nu imi pierd din cheful de viata, energia si ambitia de a reusi in ceea ce imi propun.
  A fost o etapa frumoasa care a contribuit in proportie de 70% in formarea noastra ca oameni. Este momentul sa le multumesc domnilor si doamnelor profesoare pentru toate contributiile oferite in formarea mea si sa le promit ca voi incerca sa ii fac mandri de mine.
  Despre colegii mei ce pot spune? Frumoase sentimente si numai urari de bine pentru viitor. Vor ramane mereu in inima mea ocupand locuri speciale. Sunt nebunaticii mei cu care am impartasit clipe magice de bucurii si tristeti, esecuri si reusite, stres si emotii, peripetii din cauza carora eram criticati de dirigu si momente in care ne organizam cu toata seriozitatea pentru a realiza diferite activitati, lacrimi si zambete... Toate vor fi amintiri, amintiri extrem de frumoase... Abia astept sa ne reunim peste 10 ani :))... Uh, dar mai e mult pana atunci...
  Dat fiind ca am am mai scris despre frumosii ani liceu, nu o sa mai continui sa scriu decat ca nu voi uita niciodata aceasta perioada in care am fost alaturi de o minunata familie.