Responsabilitati...

   Fara o definire pur teoretica ar trebui sa incep prin a scrie ca in fiecare moment izvorasc noi si noi responsabilitati indiferent cat de realizati suntem pe plan profesional. Si copii au responsabilitati inca de mici. Acum depinde de situatia fiecaruia in parte. Unii au responsabilitatile stricte unui copil, pe cand altii sunt nevoiti sa isi asume involuntar responsabilitati nu tocmai adecvate varstei lor. Spun asta pentru ca eu m-am situat in extrema cealalta datorita unei persoane din familia mea despre care nu este momentul sa scriu acum ( poate in alt articol).
   Am avut si eu momente de nebunie, datorita faptului ca sunt in perioada aceasta de cunoastere cand sunt tentata sa incerc totul nefacand diferenta intre bine si rau. Dar ratiunea m-a determinat sa delimitez ceea ceea ce este inofensiv si nociv  in viata mea. Odata cu trecerea anilor am creat o responsabilitate proprie in a incerca sa dau exemple celor mai mici ca mine si in a avea atitudini cat mai frumoase si folositoare in cresterea lor. (he he he, vorbesc de zici ca am nu stiu cati ani. Dar asta gandesc, asta cred. Sa continuam!). Asa cum eu am incercat pe cat a fost posibil sa culeg tot ce am considerat benefic in propria educatie, acum este randul meu sa demonstrez prin comportament ceea ce am invatat de la cei mai mari ca mine. Nu vreau sa pastrez doar pentru mine metodele prin care putem fi considerati educati si cu bun simt, ci vreau sa le transmit in fiecare zi celorlalti. Ar fi un act de egoism daca nu as face acest lucru. Desi, depinde mult de modul de percepere a celorlalti.
   In fiecare dimineata suna telefonul. De fapt, e alarma. Constat ca acest obiect indispensabil al zilelor noastre nu poate sa greseasca.  Mi-as dori sa eroneze si sa mai dorm macar putin. Dar din pacate pentru somnul dulce al diminetilor mele nu s-a intamplat niciodata asa. Incerc sa ma dezmeticesc. Deodata imi apar in minte toate responsabilitatile din ziua care tocmai a inceput. Pfff... Nu prea suport acel sentiment. E cam dur :)) Sau poate il percep in acest mod pentru ca mintea imi este inca in reverie. Dar dupa putina apa rece pe fata totul revine la normal si reusesc sa imi reorganizez in minte responsabilitatile. In fine, e ok pana la urma.
    Responsabilitatile imi dau uneori senzatii de greutate, de neputinta, de incompetenta atunci cand reusesc cu greu sa le fac fata. Dar daca ma gandesc bine, ele sunt cheia pentru demersul tuturor activitatilor mele zilnice. Daca nu as avea responsabilitati cred ca m-as simti un om fara nici un scop. Ele sunt esenta rezultatelor mele zilnice. O persoana fara responsabilitati nu cred ca se poate numi un om totalmente activ.
    Nu cred ca exista oameni fara responsabilitati pentru ca altfel nu s-ar mai realiza nimic. Toti avem cate un scop in fiecare zi. In final, cred ca ar trebui sa punctez faptul ca majoritatea oamenilor nu isi respecta indeajuns si cu simt de raspundere responsabilitatile. Noi, oamenii vrem ca ceilalti sa isi indeplineasca toate responsabilitatile fata de noi, dar fara ca noi sa ridicam macar un deget pentru a trata cu seriozitate activitatile zilnice in folosul celorlalti.
    Responsabilitatile sunt maretia noastra, si de asemenea sunt cele in functie de modul in care le respectam ne formam o eticheta in fata celor din jur.