Planuri de viitor... :)

   Daca stau bine sa ma gandesc as putea schimba numele articolului si l-as denumi: Visuri indepartate... Da... De ce? Este simplu. Pentru ca asa s-au dovedit a fi toate planurile pe care le aveam dupa terminarea liceului. Pe parcursul liceului am avut de facut un articol despre planurile noastre de viitor. Entuziasmata si crezand ca acestea se vor putea realiza, am scris repede fara stau mult pe ganduri... In respectivul articol am punctat in mare ceea ce mi-as dori: " Imi doresc in primul rand sa trec cu bine examenul de bacalaureat... Apoi, dorinta mea este sa fac facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei sau Facultatea de Drept. Inca de mica visam ziua cand voi reusi sa admit la Drept. Profii din soala generala ma indrumau sa urmez aceasta facultate si imi place si mie. Pe parcurs am dezvoltat o pasiune pentru psihologie... In primii ani de liceu asteptam ziua admiterii... Dupa facultate imi doresc sa profesez in domeniul studiat in facultate pentru a putea deveni independenta din punct de vedere financiar. Apoi imi doresc sa imi intemeiez o familie si sa am 2 copii gemeni: o fata si un baiat ( ciudat ca spun asta, dar cred ca orice tanar se gandeste la o familie pentru ca este cel mai minunat si mai valoros lucru din viata noastra)."
 Examenul de bacalaureat l-am luat, asa cum am scris si in articolul precedent. Normal, din ceea ce am scris singurul lucru ce se putea indeplini intr-un timp asa scurt era admiterea la facultate care era cea mai IMPORTANTA si care mi-o doream din toata INIMA... Nu s-a intamplat, ca nu s-a intamplat... Cred ca m-am intrebat "De ce" in mii de feluri posibile. Oare sa dau vina pe Dl Destin? Oare sa ma invinovatesc pe mine? Cine e vinovat? Tind sa cred ca poate nu am facut eu tot posibilul sau poate  Dumnezeu mi-a dat o palma, dar am toata convingerea ca tot el ma va mangaia asa cum a facut-o mereu... Atunci cand ne dorim ceva cu adevarat, oricat de indepartat ar fi acel lucru, tot se indeplineste.
  Sa mai cred sau nu in planurile astea? Sa le schimb? Sa aspir la atceva? Nu,  nu voi face asta. Stiu ca va fi greu, dar chiar daca nu se va intampla curand nu voi renunta sa visez la ziua aceea cand voi fi admisa la facultate. Cred ca va fi una dintre zilele cele mai fericite din viata mea, asta dupa ce faptul ca nu am putut admite la Universitate anul acesta mi-a transformat vara in cel mai urat si trist anotimp. Bineinteles ca imi voi face alte planuri pana cand imi voi putea realiza acest vis pentru ca este foarte neplacut sa traiesti fara vise, sperante, planuri, scopuri pentru ziua ce urmeaza si munca care sa iti ofere satisfactii. "Munca innobileaza omul"...
  Restul va veni de la viata care nu se opreste in a ne oferi surprize mai mult sau mai putin placute pe zi ce trece... M-am obisnuit deja :) Cu rabdare, credinta, intelepciune, speranta si curaj vom trece peste toate... Asa am gandit mereu si nu voi inceta sa fac asta...