Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta!"
Prima zi de toamna a venit cu ploaia mult dorita si asteptata de caldurile verii... Ceea ce m-a surprins a fost ca timp de 2 luni nici un pic mic de ploaie nu a binevoit sa cada, iar astazi, in zorii zilei viteza cu care picaturile de ploaie cadeau m-au trezit brusc...
Pe moment am realizat ca Doamne Doamne ne-a dat un semn ca toamna a venit pentru ca noi sa ii admiram frumusetea. A fost un somn dulce de dimineata insotit de sunetul caderii stropilor de ploaie... Iesind astazi in parc, imaginea reflectata in ochii mei nu a mai fost nici pe departe cea de ieri. Parca dupa ploaia de dimineata, natura s-a schimbat si a lasat toamna sa isi intre in drepturi. Frunzele aramii si cazute la picioarele copacilor, parca triste dupa privilegiatul loc de pe crengute, nu erau deloc bucuroase de ploaia rece si inspirau melancolie si usoara tristete...
Bancile erau goale, ducand parca dorul copiilor si multimii de oameni care le umpleau de viata... Toata aceasta atmosfera de melancolie, de dorul nebuniilor din timul verii, de verdeata plantelor care ne dadeau viata numai cand le priveam, ne determina sa reflecatm cateva momente la anotimpul tocmai apus...
Ploaia din aceasta prima zi de toamna a schimbat parca si mirosul viu de altadata. Acum, frunzele cazute prin apa, iarba umeda inca si copacii ramasi parca goi emana triste si dor.
Trecand peste toate aceste schimbari, sunt inca lucruri care prezinta frumusete chiar daca toamna a pus stapanire... Nu ramane decat sa le descoperim si sa invatam sa le apreciem si indragim...
Ploaia din aceasta prima zi de toamna a schimbat parca si mirosul viu de altadata. Acum, frunzele cazute prin apa, iarba umeda inca si copacii ramasi parca goi emana triste si dor.
Trecand peste toate aceste schimbari, sunt inca lucruri care prezinta frumusete chiar daca toamna a pus stapanire... Nu ramane decat sa le descoperim si sa invatam sa le apreciem si indragim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu