Cu pasi repezi, cu pasi inceti... Numai sufletul si ratiunea mea ii poate coordona... Mi-as fi dorit ca pasii mei sa nu fie cei pe care i-am facut... Dar oare ce m-a determinat sa ii fac? De ce oare visele se distrug inainte sa incep sa le transform in realitate? Nu numai o data visele mele s-au sfarsit... Ma intrebam ce e de facut? Din suflet auzeam o voce: speranta moare ultima... Retoric ma intrebam: sperantele tot au murit... Oare pana cand va fi totul atat de dificil de ajuns? Oare toate visele mele vor avea aceeasi soarta? Ma intreb... Nu gasesc nici un raspuns pe masura intrebarilor mele... Poate ca nici nu exista...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu