Bunatatea... ?

   Bunatatea este capacitatea noastra de a nu raspunde la rau cu rau... De mult timp mi-am propus sa scriu despre bunatate, dar ma intrebam pe cine oare mai intereseaza abordarea acestui subiect... Hm... Sincer, nu stiu... Sau cred ca stiu: pe putini, foarte putini dintre noi. De fapt, nu doar ca nu ne intereseaza, ci nici macar nu facem fapte care sa defineasca bunatatea... Sau cand facem fapte bune, asteptam sa ni se ofere inzecit inapoi...
   Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol a fost o veche dorinta de a mea si faptul ca astazi la teza la Limba Romana  la subiectul II am avut ca tema: Bunatatea. Atunci mi-am spus: "Oare de ce nu am scris eu pe blog despre bunatate?" Asa as fi putut fi mai clara in spusele mele, nestand sa caut pe moment cuvintele potrivite pentru eseul cerut... Dar in final a fost ok (zic eu) si sper ca profa sa puncteze bine la acest subiect :))...
   Acum sa revin la subiectul de unde am plecat. Mda, bunatatea este cea care ar trebui sa definesca oamenii. Eu sunt de parere ca doar prin fapte bune ramanem in amintirea celor din jurul nostru. De ce sa facem rau? Facand rau vom fi indepartati din amintirile celorlalti pentru ca oricine incearca sa trimita departe orice lucru rau din viata lui. Faptele bune vor ramane chiar si dupa ce noi vom pleca de langa persoanele carora le-am facut bine, amintindu-si cu drag de noi. De cele mai multe ori avem tendinta de a ne plange de cei din jur: uite ce rau este, uite ce mi-a facut. Si ce daca? Iarta-l, pentru ca doar asa vei primi si tu iertarea atunci cand vei avea nevoie!
   Prin urmare, nu ne ramane decat sa incercam sa fim mai buni si sa pretuim frumosul si binele, poate asa ii vom determina si pe ceilalti sa faca la fel!